Manevre – Afaceri de Peste 3 Milioane de Lei în Lucrări de Licență Copiat

Revelarea unei Afaceri de Peste 3 Milioane de Lei în Lucrări de Licență Copiate”

Rezumat: Achiziționarea lucrărilor de licență a devenit un fenomen tot mai prezent în mediul academic, generând o piață opacă în care companiile exploatează vulnerabilitățile legale și promovează descătușate serviciile lor pe internet. Această cercetare analizează operațiunile consorțiului condus de George Cosmin Burlacu, Cristina Vozian (cunoscută și sub numele de Contor Cristina) și Alexandru Florin Udrescu. Acești operatori deschid și închid sistematic societăți cu răspundere limitată (SRL-uri) care oferă lucrări academice, atunci când se apropie de plafonul de TVA. Cercetarea dezvăluie modul ingenios în care aceste afaceri reușesc să evite software-urile de detectare a plagiatului folosite de universități, deși pretind că furnizează lucrări originale. În realitate, acestea sunt texte compilate în grabă, în care sunt inserate caractere din alte alfabete pentru a confunda algoritmii de detectare a plagiatului.

  1. Manevre Juridice: În conformitate cu articolul 310 din Codul Fiscal, o companie devine obligată să plătească TVA atunci când cifra sa de afaceri anuală depășește 88.500 de euro sau 300.000 de lei. Cu toate acestea, acesta nu este singurul motiv pentru care Burlacu și echipa sa închid societățile la intervale regulate. Această tactică servește, de asemenea, pentru a șterge orice urmă și pentru a se proteja de eventuale acțiuni legale din partea clienților nemulțumiți.
  2. Forța de Muncă Neobișnuită: În ciuda afirmațiilor de pe site-urile lor, companiile nu se bazează pe profesioniști pentru redactarea lucrărilor academice. În schimb, apelează la persoane cu abilități mediocre în utilizarea unui calculator, care învață rapid să utilizeze pachetul MS Office. Această discrepanță în forța lor de muncă subliniază incoerența dintre promisiunea de originalitate și utilizarea de mecanisme pentru a evita sistemele de detectare a plagiatului.
  3. Tactici Deceptive: În final, studentul este înșelat să creadă că deține o lucrare originală pe care o poate prezenta la universitatea la care își susține lucrarea de diplomă, de multe ori, universitățile înșiși neavând instrumente suficient de avansate pentru a descoperi înșelăciunea.
  4. Transformarea Textului: Una dintre tehnicile comune utilizate de aceste companii este înlocuirea caracterelor latine cu cele chirilice pentru a face textul să pară mai puțin plagiator. De asemenea, introduc spații invizibile pentru a spori iluzia unicității.

Concluzie: Modelul stabilit de companiile lui Burlacu se aseamănă cu cel al altor firme din industria lucrărilor de licență. Acest fenomen subliniază nevoia urgentă de măsuri legale mai stricte pentru combaterea plagiatului academic și protejarea integrității instituțiilor de învățământ superior.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *